Două mii opșpe. Un an ale cărui elemente de noutate sunt ultraviolet, rumegatul semințelor în plen și mângâiatul de copii în lift, dar care păstrează ecouri ale anilor trecuți, precum sintagma „muie PSD” sau campania de asimilare și pizdificare a bărbaților.
O să mă refer în această postare la cea din urmă. Serios acum, ați observat cum tovarășilor voștri de pe Facebook le crește, brusc, un prenume nou, bașca feminin și însoțit de conjuncția “și”? Și cum postările despre fotbal și pozele cu tatuaje și gagici sunt înlocuite cu poze cu bebeluși, pisici, carici, cafele, femei înaripate, buchete de flori și alte treburi cu iz menstrual?
Da, Au… Ahem, Aline, cu tine vorbesc. Dacă până la întâlnirea cu bacteria care-ți va devora sistematic sănătatea mentală, banii, zilele, zâmbetul și dreptul de a alege te numeai Alin Regulatu, iată-te botezat precum Iisus la vârsta maturității și transformat, fără drept de apel, în Andreea și Alin Regulatu.
Mă-ta, tac-tu și tovarășii tăi din copilărie privesc descumpăniți cum masculul Alin este înghițit treptat de monstrul vulvar și zâmbesc amar când îi anunți că te-nsori. Ei știu că în realitate urmează să te măriți și o știu cu mult înaintea ta, încă de când micuțul șarpe mamba se-ncolăcise în jurul gâtului tău, alintându-se: “Iuuub, uite ce drăguți suntem în poza asta! Pot s-o pun pe profilul nostru? Pot? Pot? Pot?” Strâns cu ușa și sufocat de îmbrățișările hecatonheirului, care te mângâia și te îmbrobodea cu toate cele o sută de brațe din dotare, ai zis “da”.
La fel cum ai zis și atunci când te-a întrebat dacă îți plac vinetele umplute cu capere și carne vegetală (vă zic, porcul din gluten e the shit), salata Tabouleh și sucul de cactus (ce mici și bere pe baltă, puiuț, vrei să mori de cancer de colon sau ciroză la 40 de ani și s-o lași singură pe lume pe biata plantuță carnivoră, cu doi-trei (v)lăstari fragezi pe cap?).
La fel cum ai zis și când ți-a spus că vine videochatista de sor-sa în vizită pe la voi (Nu stă mult, iub, doar până termină și ea liceul, facultatea, pulimea bucureșteană și se stabilește, ca orice boarfă respectabilă, la casa vreunui Alin…)
La fel cum ai zis și când era mai-mai ca gingașul doberman biped să sfârtece o babă în față la Tezaur, în vreme ce te târa înăuntru pentru a proba un inel de logodnă: “Uite, iub, nu-mi vine să cred ce bine-mi vine! Parc-ar fi un semn.” Mda. Semn că te metamorfozezi din “eu” în “noi”.
La fel cum ai zis și când ți-a băgat spray-ul ăla în cur, spunându-ți că nu e cazul să-ți faci griji, că stimularea prostatei o să te facă să țipi de plăcere… Aici n-o poți contrazice, ai țipat al dracului de tare.
Eh… Aia e! Să ai o viață lungă și frumoasă (lungă ți se va părea cu siguranță) și să ne-anunți când o fi s-aduci pe lume primul pui, că deh… Până la tine doar căluțul de mare s-a mai futut în ea de masculinitate și a luat treaba cu născutul asupră-i, deci nu se cade să ratăm momentul.
PS: Textul de mai sus este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este pur intenționată și făcută cu scopul de a lua la mișto acele pizde care nu s-au născut, ci au devenit astfel.
Johanna's playground 