Am vrut să scriu un articol pentru blog și am editat din greșeală o imagine. Păcat! Ce articol ieșea…

Trebuie să spun totuși că mă irită cumplit toată campania asta antifraudă, și nu pentru că aș încuraja evaziunea fiscală, ci fiindcă ne întoarcem cu zece ani în urmă, la amenzile pentru depășirea plafonului de casă. Carevasăzică e suficient ca eu, proprietara magazinului de la colțul blocului să am un clinci cu tine, proprietarul aprozarului din imediata mea proximitate, să pun mâna pe telefon și să reclam activitatea aparent frauduloasă a unității tale. Vin băieții de la ANAF, îți deschid sertarul, constată un plus de casă de 0.48 lei et voila! S-a închis coșmelia!

Ești amendat iar activitatea e suspendată pe o perioadă de una, două sau chiar trei luni. Efectele pot fi devastatoare pentru tine, un minuscul comerciant: marfa e perisabilă, deci intră direct la categoria “pierderi”, te vezi pus în situația de a-ți concedia angajații, facturile de utilități sau cele emise de furnizori continuă să sosească, orice sursă de venit se sistează, chiria curge independent de asta… Iată-te, sărmanule negustoraș, constrâns să tragi definitiv obloanele. 

Și ăsta e doar un exemplu. Legislația lacunară lasă la aprecierea inspectorilor decizia de a suspenda activitatea unei unități. Criteriile potrivit cărora se acționează sunt neclare, pragurile valorice necunoscute. Se aplică legea karmei și a iertării, probabil, asta în vreme ce boss-ul ANAF justifică acțiunile angajaților săi prin replici cel puțin idealiste: “Nu cred că aplicarea legii poate fi considerată un abuz”, “Tratamentul egal în fața legii este un principiu de la care nu ne putem abate”. E frumoasă teoria asta, dar neverosimilă pentru România lui 2015. Toată tevatura temutei agenții n-a făcut decât să-l îngroape și mai adânc pe micul întreprinzător.

Rechinii înoată nestingheriți în oceanul evaziunii fiscale, în vreme ce bancurile inofensive de hamsii, sardine sau alte asemenea specii sunt prinse și decimate de năvoadele inspectorilor ANAF. În vreme ce caracatița Udrea e condusă într-un mod aproape curtenitor de forțele de ordine, angajații unei oarecare societăți sunt tratați ca niște infractori de rând de inspectorii coborâți din cele 15 mașini sosite să împartă dreptatea. Clienții restaurantelor au de suferit fiindcă un scelerat decide să verifice dacă produsele din farfuriile clienților se regăsesc în meniu, ospătarii sunt controlați până la piele, să nu care cumva să-și fi strecurat prin buzunare una de un leu. Patronii mai slabi de înger, văzându-se încolțiți, au mers până la a-și pune lațul de gât.

În fine, întreg comportamentul angajaților ANAF ste vădit demonstrativ, aducând grave prejudicii de imagine unităților luate la puricat. Trist e că, așa cum spuneam în urmă cu două paragrafe, nici nu știi de ce anume să te ferești. Derapăm încet dar sigur pe panta cezarismului fiscal. Cum altfel poți numi un regim mai aspru decât legea însăși? 

Vă las cu imaginea de la care a pornit articolul care nu se voia articol:

money_wallpapers_12editededited2

Un weekend plin de relaxare (evident, nu fiscală) vă doresc!

Anunțuri