Etichete

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Am aflat aseară că, mai nou, copiii nu-și mai aruncă dinții căzuți pe casă, invocând o cioară fantasmagorică (fie vorba-ntre noi, e din start exclus ca al meu borac să aibă prietenii cu o cioară, fie ea și una ce aparține regnului animal), ci îi dosesc (scopul mi-e încă neclar) sub pernă.

Mă adresez, în principiu, acelora care au copii și sunt probabil mai în temă cu noile tendințe în materie de incisivi de lapte&stuff. Cum procedezi pentru a nu te face de băcănie în fața micuțului care te fixează serios cu privirea, așteptând parcă să faci o mișcare greșită, aruncând prețioasa lui captură prin te miri ce loc?

Simplu. Te repezi, ca un părinte modern, la primul mall, iei un pahar de Mocha Frappuccino de la Starbucks și o cutie de macarons fine marca „Ladurée” și i le lași Zânei Măseluță pe pervazul ferestrei camerei prințișorului sau prințesei tale, alături de dințișorul împricinat, sperând ca sclifosita să apară, într-un final, luând cu sine și dintele progeniturii. Dai să ieși din cameră și aproape calci pe halatul din satin de la Versace Kids în care se-mpiedică cel ce ți-a făcut onoarea de a-ți ocupa banalul uter vreme de nouă luni. Micuțul vlăstar te strânge cu privirea și șuieră nervos printre dințișorii proaspăt răriți:

– Nu pot să cred că ai făcut asta, maman! Tu chiar ai senzația că Diva Incisivilor s-ar deplasa vreodată în viața ei într-un cartier populat de creaturi mediocre și redundante precum cel în care insistați tu și papa să mă țineți? I mean… Drumul Taberei?! Maman, te rog! Nu mă mai face de râs! Hai, ia un bilețel și notează: „Stimată Divă a Incisivilor, Caninilor, Molarilor și Premolarilor de Lapte, avem deosebita plăcere de a vă invita la petrecerea prilejuită de căderea primului incisiv al fiului nostru, Patrick Ralph Darius Berariu al II-lea… Nu, „al doilea” mi-ar știrbi din prestanță.  Scrie „I”. Felicitările, masa și dansul vor avea loc la palatul Ghica și îndrăznim a vă ruga să aruncați dințișorul fiului nostru nu în lacul Plumbuita, ce străjuiește micuțul și modestul palat, ci în Sena, cu ocazia următoarei dumneavoastră vizite la Paris. Cum care vizită, stimată domnișoară? Cea ale cărei costuri integrale ne va face plăcere să le suportăm, evident. Nu vă sfiiți să optați pentru ce e mai bun, dorim ca această experiență să rămână în memoria dvs. drept una indimenticabilă.”

– Indimenti… Cum? Și… Nu exagerăm puțin? Palatul Ghica? Vacanță all-inclusive la Paris?

– N-ai tu treabă, scrie ce-am zis eu și lasă parantezele astea. Zi „merci” că nu-ți cer să mergem în Dubai și să închiriem un resort de lux în Palm Jumeirah, cum au făcut părinții lui Khaled cu ocazia circumciziei lui. Ți-a plăcut să zbori cu Emirates la clasa business gratis, este? Ți-a plăcut să-ți torni în cap o sticlă-ntreagă de șampanie Piper Heidsieck din 1907 și să basculezi o tavă întreagă de Golden Phoenix…

– Golden Phoenix era prăjitura aia cu praf de aur și căpșuni bio trase în aur alimentar?

– Aha. Vezi? Abia astea sunt detalii care nu se uită! Palatul Ghica nu mai stârnește admirație decât cel mult în ochii gemenilor femeii de serviciu ai grădiniței, maman. În fine, mă limitez la atât momentan. Ah, era să uit! Nu uita să închiriezi o limuzină care s-o ia de acasă pe Diva Incisivilor. Sau lasă! Mai bine-i facem cadou una.

– …?!?!?!

– Merg să mă-ntind puțin, sunt frânt. M-a obosit peste măsură conversația asta. Nu-i ușor să te gândești la toate. Vezi că la 16:30 trebuie să fiu la Arenele BNR,  joc tenis cu Ianis Halep, fiul Simonei. Sper să-l bat, doar așa pot fi sigur că-i atrag atenția Hildei Iohannis. Da, nepoata acelui președinte. Iar la 19:00 vine Geta Voinea să-mi facă freza. Hairdresserii newyorkezi au dat publicității ultimele tendințe în materie de frizuri masculine încă de alaltăieri seară, deci nu-i de mirare că încă de ieri am început să mă simt trist și perimat. 

– Luna trecută îl proslăveai pe Cristi Pascu, ce s-a întâmplat? S-a rupt lanțul de iubire?

– Ce exprimare manelistică, imundă și complet nedemnă de mama lui Patrick Ralph Darius I…  O să-ți răspund, totuși. Un salon din Cluj practică prețuri mai mari decât el. Un salon din Cluj, maman! Ce oroare! Vreau să uit că m-a tuns vreodată individul ăsta… Doar știi cum e: if anyone can have it, then I don’t want it.

Îmi mai aruncă o ultimă privire ofuscată și pleacă târșâindu-și piciorușele prețioase în papucii de casă à la Hugh Hefner. Realizez că sunt mâncată. În curând va împlini șase ani, iar pe Marte nu s-a deschis încă niciun resort cu ștaif și scoruri indecent de mari. Iar închirierea unui arhipelag artificial construit în mijlocul Pacificului nu cred că l-ar impresiona prea tare. Parcă-l aud: “Maman, this is so passé… Serios acum, puteai găsi ceva mai banal de-atât? Vai, simt că mă prăbușesc… Cum adică e doar închiriat?!

Anunțuri