Și dacă vezi că mă-ntunec… Agață-mi doi nori deasupra pleoapelor și desenează-mi un soare stângaci pe cortex… S-ar putea să nu meargă, dar te voi adora pentru asta!

Și dacă vezi că plâng nu mă-ntreba de ce sau pentru cine… Sărută-mi lacrimile și plângi de parcă întreg universul s-ar fi prăbușit înainte-ți…

Și dacă nu-ți vorbesc o oră așază-te lângă mine și taci. Ochii tăi sunt în stare să spună poezii mai frumoase decât ar putea vreodată rosti gura ta…

Și dacă urlu ca o scelerată zâmbește-mi. Știi că mă dezarmează într-o clipită…

Și dacă sunt absentă abandonează-ți lumea și pășește-ntr-a mea… Ce dacă-i pustie și stearpă ca un peisaj selenar?

Și dacă te iubesc infinit tu caută moduri de-a mă iubi mai mult… Mult mai mult decât maxim…

Și dacă nu te iubesc deloc transformă-te într-un amorez penibil și fără speranță de dragul meu…

Și dacă n-am inimă dă-mi-o pe-a ta… E mai ușor decât să ți-o smulg eu din piept.

Și dacă nu-mi găsesc locul fii tu busola mea… Dar nu mă conduce unde e bine, știi cât detest lumile și oamenii roz.

Și dacă visez plonjează în subconștientul meu și clădește-mi labirinturi din vise… Nu mă trezi, nu te trezi niciodată…

Și dacă spun că vin și nu vin tu așteaptă-mă o viață… Nu te uita la ceas, nu-ți măsura nicicum timpul…

Și dacă mă cred regină fii valetul, calul și regele meu…

Și dacă nu mă cred nimic transformă-mă-n genune, pământ sau chiar speranță… 

Anunțuri